Clarisa: Hei, Alisa! Am o curiozitate.
Alisa: Hei! Ce fel de curiozitate?
Clarisa: Crezi că ar putea exista oameni cu puteri paranormale?
Alisa: Eu personal nu cred în așa ceva, dar nu avem de unde să știm… dacă o să dau de o astfel de persoană și o să mă convingă, o să cred… Dar hai să vedem ce spun și alții.
Alisa: Hei! Credeți în paranormal?
Marius: Dacă cred în paranormal… sincer nu prea, fluctuez între da și nu; nu judec pe nimeni cine crede, doar cine e obsedat de el.
Darius: Nu cred, e mintea noastră care ne joacă feste.
Clarisa: Bună! Crezi în existența puterilor supranaturale? În existeanța oamenilor cu puteri supranaturale?
Mihaela: Sincer … nu prea ! Deși … în filme/seriale/emisiuni văd atâtea lucruri ieșite din comun ( și…îmi plac enorm), nu sunt adevarate … acolo știm sigur că este doar fantezie! Poate….când o să văd ceva așa pe viu , o demonstrație „face to face” îmi voi schimba părerea ! 😀 :)))
Clarisa: Ce părere ai despre deja vu-uri?
Mihaela: În deja vu-uri cred 100% ! Mai trăiesc și eu câte unul … mai rar, dar mi se întâmplă ! Mi se pare ceva foarte, foarte abstract, dar și real !
Clarisa: Și nu crezi că asta este o formă de paranormal?
Mihaela: Nu ! Sunt foarte mulți oameni care au aceste deja vu-uri … asta face parte din noi prin definiția din dex, se apropie clar de om : Impresie intensă, în fața unei situații prezente, de a fi fost trăită în trecut.
Clarisa: Și dacă acestea ar fi niște premoniții sau niște semne din vis?
Mihaela: Da, se poate să fie ! Cred și în semnele din vis, deși sunt foarte puține șanse ca acestea să se împlinească! De exemplu, eu când visez , a doua zi , dacă îmi amintesc imediat caut cuvinte cheie , simboluri … pentru a-mi interpreta visul … oricum, să visezi ceva anume sau să preconizezi un fapt … nu cred ca e ceva paranormal :)). visul ține tot de om , de imaginația sa ( involuntară ), de subconștient …
Clarisa: Ce zici de cei care sustin ca au puteri paranormale?
Mihaela: Crazy people … asta până când nu demonstrează ceva clar , credibil !
Clarisa: Mersi de ajutor! :*
Mihaela: Oricand. :*
Alisa: Hei! Crezi în paranormal? Ce părere ai despre?
Anonim: Îți spun sincer, cred în paranormal. Nu am nici o părere . Nici una bună, nici una rea. Despre ce nu înțelegi nu poți să iti faci niciodată o părere; trebuie mai întâi să înțelegi lucrurile care se petrec în jurul tău și apoi să îți dai cu părerea.
Alisa: Ce te face să crezi în paranormal?
Anonim: Voci când nu e nimeni acolo… lucruri care se mișcă pe ecranul tv când e stins…
Alisa: Ți s-a întâmplat să vezi sau să auzi?
Anonim: De vazut nu am văzut nimic; de auzit rar… Într-o vară am fost eu și cu încă 3 copii la poartă. Am alergat cu toții de la un cappt la altul de stradă. Când m-am uitat, vărul meu și cu încă cineva nu mai erau. Am rămas doar eu si un băiețel. Ne-am întors și ne-am dus să bem apă la vărul meu în curte. Nu era nimeni în tot oborul ăla și nici în casă. La un moment dat am auzit niște pași pe drumul din spatele curții. Noi am crezut că ei sunt și am strigat de vreo 4 ori la ei. Dar nimic… se auzeau și mai aproape. M-am dus lângă gard să văd ce e, dar nimic. La un moment dat ei ne-au strigat pe nume și veneau dinspre colț , din cealaltă direcție, de la casa unuia dintre ei. Numai eu și băiețelul am fost terifiați, iar ei au început să râdă.
Iar în vară ei trei s-au aventurat în casa din spatele curții, si casa aia are mai multe camere. În una din ele ei au decis să își facă un club, doar ei trei. Au adus niște lanțuri, mănuși de box și alte chestii. În camera aia erau niște icoane de la femeia aia ramase. Ei au început să râdă și să facă glume pe seama a nu știu ce și a venit vorba de icoane, daca le mai lasa acolo sau nu. Și au zis să le dea jos; când au zis asta, icoanele au căzut toate odata… si cuiele au rămas în perete, erau fixate toate; numai icoanele au căzut.
Au mai fost multe cazuri cu strigoi și fantome pe aici pe la noi prin zonă și cred că e adevărat. Și eu odată am văzut pe cineva pe la ora 2 noaptea care umbla prin cimtir și sunt singură că nu a fost un om… cine mai merge cocoșat ți cu piciorul târât după el?
Sau acum câteva seri eram în bucătărie pe la 11 noaptea și am închis ușa pentru că avea senzația că trece ceva prin fața usii. Și la un moment dat cineva a dat cu piciorul în ușă… tu știi cum s-a auzit!? când am ieșit nu era nimeni…
Alisa: Mie nu mi s-a intamplat niciodata nimic ce nu pot explica :))
Anonim: Ți-am zis; omul până nu trăiește pe pielea lui nu crede. Nici eu nu credeam când mi se povesteau tot felul de chestii… dar odată ce mi s-au întâmplat chestiile astea am început să cred că există ceva acolo… Când mai stăteam câteodată singură aveam senzația că cineva îmi suflă în ceafă și mi se înfiora toată carnea… sau când m-a lăsat bunica singură în cameră, am simțit când s-a mișcat patul și când m-am întors cu fața înspre sobă nu era nimic.
Alisa: Mersi!
Clarisa: Bună! Crezi în existența puterilor paranormale?
Sergiu: Da. De ce nu?….Să nu le zicem puteri paranormale… să le zicem doar daruri dobândite încă de la naștere. Și poate că fiecare dintre noi are așa ceva doar că înca nu și le-a descoperit. Dar niciodată nu este prea târziu.
Clarisa: Dacă ar fi să ai un astfel de dar, ce dar ai avea?
Sergiu: Aș vrea să pot intra în mintea cuiva și dacă ar fi să îmi adreseze o întrebare să pot să îi dau răspunsu înainte să mi-o adreseze.
Clarisa: Interesant! Crezi că viața noastră este strâns legată de paranormal?
Sergiu: Depinde ce fel de paranormal. Fenomene paranormale sau stranii? Se întamplă și ele în anumite locuri, iar după părerea mea cred în ele deoarece orice este posibil. Poate chiar unii dintre noi au avut parte de astfel de fenomene. Nu cred că viața noastră este chiar așa de strans legată de paranormal deoarece nu suntem dependenți de astfel de lucruri.
Clarisa: Mersi! 🙂